III. Obiectivele campaniei
- Informarea şi sensibilizarea opiniei publice din judeţul Iaşi cu privire la amploarea fenomenului de discriminare a persoanelor cu handicap la ocuparea unui loc de muncă, pe parcursul a trei luni.
- Integrarea persoanelor cu dizabilităţi cu vârste cuprinse între 18-28 ani, din mediu urban, respectiv judeţul Iaşi, în societate şi locul de muncă.
- Încurajarea patronilor în ceea ce priveşte angajarea din rândul persoanelor cu handicap fizic.
IV. Activităţi desfăşurate pe parcursul campaniei
Activităţile care se vor desfăşura pe perioada campaniei sunt:
Ø Stabilirea echipei care va lucra pentru realizarea campaniei de informare-sensibilizare;
Ø Stabilirea grupurilor ţintă cărora le sunt adresate mesajele de campanie;
Ø Stabilirea canalelor de comunicare, elaborarea mesajelor de campanie în cadrul echipei şi a punctelor de distribuire a pliantelor;
Ø Elaborarea unor pliante privind amploarea fenomenului de discriminare a persoanelor cu handicap;
Ø Informarea unor instituţii prin vizualizarea de clipuri ce conţin mesaje antidiscriminare a persoanelor cu dizabilităţi la locul de muncă şi acceptarea acestora;
Ø Discuţii libere pe baza clipurilor vizionate;
Ø Recrutarea şi instruirea voluntarilor pentru distribuirea pliantelor şi pentru aplicarea chestionarelor;
Ø Distribuirea pliantelor şi aplicarea chestionarelor în comunitate de echipa de voluntari;
Ø Monitorizarea şi supervizarea modului de distribuire a pliantelor în cadrul campaniei de sensibilizare;
Ø Elaborarea unei metodologii de înregistrare a solicitărilor de sprijin şi a modului cum se intervine în situaţia în care persoanele cer ajutorul;
Ø Evaluarea efectelor pe care le are campania de sensibilizare a opiniei publice.
VI. Interpretarea datelor
Pe aria judeţului Iaşi s-au aplicat chestionare persoanelor, cu vârste cuprinse între 20-45 de ani din mediul urban .
Legat de întrebarea „Ce întelegeţi prin cuvântul discriminare?”, majoritatea au răspuns că discriminarea este „excludearea unei persoane din societate”, însă au existat şi persoane care au considerat că discriminarea reprezintă defavorizarea unei persoane şi într-o proporţie foarte mică au fost de părere că discriminarea reprezintă reducerea accesului unor indivizi la anumte resurse.
În ceea ce priveşte definirea persoanei cu handicap, cei mai mulţi au răspuns că sunt acele persoane cu deficienţe (însă sunt care văd hadicapul ca şi o boală, o persoană necajită).
O mare parte din comunitate consideră că persoanele cu handicap sunt discriminate, deoarece sunt incapabile de a îndeplini un rol normal în socientate, din cauza faptului că acestea întâmpină dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor.
La întrebarea ”Aţi fost martor vreodată la discriminarea unei persoane cu handicap?” cei mai mulţi susţin că nu au fost martori la astfel de discriminări, iar cei care totuşi au fost nu au ripostat, deoarece au considerat că nu este ceva ce îi priveşte pe ei.
În ceea ce priveşte întrebarea referitoare la spaţiile special amenajate pentru persoane cu handicap, cea mai mare parte din subiecţii chestionaţi sunt de părere că nu sunt corect amenajate, nefiindu-le asigurat confortul minim mai ales în mijloculul de trasport în comun.
În urma aplicării chestionarului, am constat că există foarte puţine persoane care cunosc instituţii specifice privind combaterea şi prevenirea discriminării persoanelor cu handicap.
În ceea ce privesşe contribuţia mass-mediei la informarea societăţii cu privire la amploarea fenomenului de discriminare un număr foarte mare de persoane chestionate consideră că mass-media nu informează atât de mult, însă sunt unii sunt de părere că mass-media oferă suficiente informaţii în ceea ce priveşte indemnizaţiile, dar aceste persoane au în vedere doar partea financiară, însă nu se gândesc că au nevoie de sprijinul comunităţi în integrarea profesonală.
La întrebarea „Sunteţi sau aţi fost membru al unei instituţii (organizaţii) care are ca misiune combaterea discriminării persoanelor cu handicap?”, ne-am putut da seama că sunt persoane care se implică în activităţi de voluntariat cu scopul de ai ajuta, majoritatea dintre aceştia fiind studenţi.
La penultima întrebare legată de posibile soluţii pentru diminuare fenomenului discriminării persoanelor cu handicap, subiecţii chestionaţi au păreri multiple: de exemplu, o strategie foarte des întâlnită printre răspunsurile din chestionare, este cea de informare a societăţii cu privire la discriminarea persoanelor cu handicap. Alte strategii ar fi :
Ø Formare mai multor centre pentru persoanele cu deficienţe;
Ø Schimbarea mentalităţii ( o strategie greu de împlinit, pentru că acest aspect ţine mai mult de educaţia pe care fiecare o primeşte);
Ø Integrarea în muncă;
Ø Oferirea de facilităţi celor care angajează persoane cu handicap;
Ø Sensibilizarea opiniei publice cu privire la amploare acestui fenomen.
De asemenea, în ceea ce priveşte şansele unei persoane cu handicap referitor la evoluţia profesională, cei mai mulţi consideră că acestea sunt minime. Acest motiv se datorează faptului că foarte mulţi angajatori nu vor să se „încurce” cu astfel de persoane cu toate că avantajele sunt de partea lor, cum ar fi scutirea de impozite şi multe altele. Cu toate acestea o mare parte din subiecţii chestionaţi sunt de părere că, dacă ei înşişi ar fi angajatori, ar angaja persoane cu handicap conştienţi fiind că beneficiază de o serie de avantaje, nefiind acesta singurul motiv, ci şi mulţumirea a ceea ce ei numesc „o faptă bună” sau „o şansă” acordată unei persoane cu handicap.
În concluzie, în urma aplicării chestionarului am putut constata că părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte integrarea persoanelor cu dizabilităţi fizice pe piaţa forţei de muncă şi anume: unii sunt receptivi şi conştienţi că şi persoanele cu handicap fizic pot fi apte de muncă, însă există şi persoane care încă privesc aceste persoane ca ”încurcând pe alţii”. Am constatat şi faptul că o mare parte din cei chestionaţi consideră că cele mai discriminate sunt persoanele cu handicap fizic.
VII. Bugetul
Buget | |||
Costuri | Numar de unitaţi | Valoare unitară | |
1. Cheltueli legate de spaţiu: | -chirii. | 1 | -1200 RON |
2. Cheltueli legate de transport: | -bilete pentru transportul în comun. - benzina/motorina (masină de serviciu) | -20 seturi bilete RATP; -100 litri benzina; | -320 RON; -572 RON |
3. chetueli legate de consumabile: | - xerox; -chestionare; - pliante; - afişe; - pixuri. | - 100 buc. - 100 buc. - 30 buc. - 30 buc. | - 10 RON. - 60 RON. - 85 RON. - 20 RON. |
4. Cheltueli legate de comunicaţii: | - fax, -telofon; -internet; | -300 RON | |
Total | 2600 RON | ||
VIII. Anexe
Chestionar
Discriminarea persoanelor cu handicap fizic
- Ce înţelegeţi prin cuvântul discriminare?
- Defavorizarea unei persoane
- Excluderea unei persoane din societate
- Reducerea accesului unor indivizi la anumite resurse
- Altele: ______________________________________________________
- Ce înţelegeţi prin handicap?
____________________________________________________________________________________________________________________________________
- Persoanele cu handicap sunt discriminate deoarece :
- Unele nu au capacitatea de a se deplasa singure
- Imposibilitatea de a îndeplini un rol normal în societate
- “Încurcă” pe alţii care sunt normali
Alte motive: _________________________________________________
- Ai fost martor vreodată la o discriminare a unei persoane cu handicap?
- Da
- Nu
- Dacă da, aţi reacţionat în vreun fel? (specificaţi cum anume în dreptul răpsunsului dvs)
o Da
o Nu
- Consideraţi că sunt corect amenajate şi adaptate spaţiile speciale pentru persoanele cu handicap?
____________________________________________________________________________________________________________________________________
- Cunoateţi instituţii care se ocupă cu combaterea şi prevenirea discriminării persoanelor cu handicap? (dacă da, exemplificaţi!)
o Da _________________________________________________________
o Nu
- Credeţi că mass-media informează suficient societatea cu privire la amploarea fenomenului de discriminare a persoanelor cu handicap?
o Da
o Nu
o Nu ştiu
- Care categorie de persoane cu handicap consideraţi că este mai discriminată?
o Persoane cu deficiente mentale
o Persoane cu deficiente fizice
o Alte categorii: ________________________________________________
- Sunteţi sau aţi fost membru al unei instituţii (organizaţii) care are ca misiune combaterea discriminării persoanelor cu handicap?
o Da
o Nu
- În opinia dumneavoastră, care ar fi soluţiile pentru diminuarea fenomenului privind discriminarea persoanelor cu handicap?
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- Dacă aţi avea propria firmă, aţi angaja o persoană cu handicap?
____________________________________________________________________________________________________________________________________
Date socio-demografice:
1. Sexul: a) feminin b)masculin
2. Vârsta (ani împliniţi): ________
3. Ocupaţia: __________________
Exemplu demn de urmat
O boală necruţătoare a ţintuit-o într-un scaun cu rotile. Doarme doar câte o oră sau două, tot în scaunul cu rotile, din cauza durerilor insuportabile. Dar nimeni şi nimic nu o împiedică să meargă mai departe, să fie un om puternic şi un exemplu viu şi demn de urmat nu doar pentru cei aflaţi în situaţia ei, ci pentru noi toţi. Lucreţia Anghel, căci despre ea este vorba, este cunoscută multor arădeni. Zi de zi aceasta poate fi zărită „alergând” cu scaunul cu rotile prin oraş. Se descurcă singură, a învăţat foarte multe, iar acum pregăteşte un proiect important. Deşi suferă de mică de mielopatie cronică progresivă şi displazie bilaterală luxată de şold cu scurtare de 5 cm la piciorul drept, Lucreţia a continuat să lupte cu viaţa, cu oamenii care au privit-o cu indiferenţă şi uneori chiar dispreţ. Au fost şi oameni buni, cu suflet mare, care au ajutat-o şi cărora le este recunoscătoare, dar au fost şi oameni răi, indiferenţi, care ar fi putut să o ajute, dar i-au întors spatele, aşa cum se pare, după spusele Lucreţiei, că se întâmplă cu cei imobilizaţi într-un fotoliu rulant. Astfel că, refuzul Primăriei de a-i permite să-şi cumpere cămăruţa în care stă cu chirie, precum şi indiferenţa cu care a fost tratată de unii medici arădeni şi nu numai, au făcut-o să lupte atât pentru ea, cât mai ales pentru „fraţii ei de suferinţă”: „Proiectul meu va dura ani de zile...am scris 11 volume de cărţi cu poezie, proză şi poeme, pe care le-am scris într-un an şi câteva luni...prin ele vreau să fiu de folos pentru cei ca mine, să-i încurajez” ne povesteşte Lucreţia. Tot în cadrul acestui proiect vrea să dezvolte şi partea sportivă: tenis de câmp, atletism: „Vreau ca toţi cei în scaun cu rotile să fie pozitivi, optimişti, ca mine” mărturiseşte Lucreţia, care este de părere că sportul i-ar putea ajuta foarte mult pe cei cu dizabilităţi. „Până anul trecut şi eu eram tristă şi dezamăgită” ne împărtăşeşte Lucreţia, dar viaţa, oamenii ostili din jurul ei au determinat-o să „îşi ia inima în dinţi”, cum singură spune, şi să meargă mai departe, în ciuda tututor piedicilor. Proiectul la care lucrează intens o ţine trează ore în şir, iar speranţa că va putea fi de folos celor care suferă ca şi ea o ambiţionează şi mai mult.
Zâmbeşte tot mai rar....
Zâmbeşte tot mai rar....
Lucreţia Anghel a suferit de mică. De ani de zile singurul ei sprijin e ea şi „Tatăl meu din Ceruri”. Este foarte ambiţioasă, iar pentru a demonstra acest lucru nu s-a dat înapoi de la a munci: a betonat chiar ea, din cărucior, aleea din faţa casei. Cămăruţa în care stă e curată şi arajată cu gust – tot ea are grijă de tot, aşa cum a învăţat în cei 33 de ani de viaţă. Luna viitoare e ziua ei, iar tot ce-şi doreşte e să se pună pe picioare sau măcar să nu mai aibă durerile groaznice care nu o lasă măcar să doarmă: „Îmi văd de scaunul meu...foarte rar mai zâmbesc...am ajuns să tac în profunzime şi să fac în continuare. Vreau să le ridic moralul colegilor mei de suferinţă” ne mai spune Lucreţia, tristă că deşi a găsit în Germania o clinică unde să se opereze, nu a reuşit să strângă banii necesari, adică peste 11.000 de euro. Boala ei se agravează, dar pentru a se menţine şi pentru a-şi trata diverse afecţiuni, a învăţat singură medicină biologică şi medicină chimică: „Contează foarte mult ce mănânci, cum te comporţi şi cum te raportezi la orice. Am studiat singură medicina biologică şi medicina chimică şi am făcut diferenţa între ele. M-am tratat singură de diverse afecţiuni” ne mai spune Lucreţia, arătându-ne uleiurile şi plantele medicinale cu care se tratează, explicându-ne totodată importanţa legumelor, fructelor şi diverselor seminţe care trebuie să fie consumate zilnic pentru a fi sănătoşi: „Vreau să ajut persoanele cu dizabilităţi” mai afirmă aceasta, susţinând că medicamentele şi faptul că stai imobilizat 24 din 24 de ore într-un scaun cu rotile afectează foarte mult organismul. Lucreţia are zilnic dureri groaznice, care nu o lasă să se odihnească, tocmai de aceea în timpul nopţii, când noi toţi suntem pe tărâmul viselor, Lucreţia visează şi lucrează la un proiect menit să le dea celor din jurul ei încrederea, speranţa, dar şi soluţia pentru o viaţă mai bună. Cei care o cunosc, ştiu că via?a ei a fost un lung ?ir de necazuri, că nimeni nu a crezut în ea şi puterile ei, iar cei mai mul?i au ocolit-o. Le-a demonstrat tuturor însă că poate: a terminat două facultăţi, a lucrat 11 ani şi a fost îndrăgită foarte mult de colegii de muncă. Nici acum, când boala ei o chinuie mai mult ca oricând, nu se lasă bătută, lucrează şi e activă, chiar dacă e ţintuită în scaunul cu rotile. Dacă nu lucrează la proiect, croşetează căciuliţe sau învaţă medicină. Iar în ultima perioadă şi-a canalizat toată energia spre a-i ajuta pe cei care sunt ca ea, dependenţi de un fotoliu rulant. Dar şi pentru ea mai există şanse, iar oameni cu suflet mare o pot ajuta pe Lucreţia, care poate fi găsită la numărul de telefon 0743645034.
Efecte
In urma desfasurarii aceste campanii ne dorim , ca comunitate sa solicite si alte tipuri de informatii cu privire la acest fenomen « discriminarea persoanelor cu dizabilitati la locul de munca » , societatea sa devina mai deschisa fata de persoanele cu dizabilitati astfel incurajandui sa isi caute un loc de munca si nu in ultimul rand cresterea sanselor sa isi gaseasca un loc de munca si sa fie acceptati indiferent ca au o mica deficienta fizica plecand de la premisa ca « Fiecare om poate face anumite lucruri pe care alţii nu le pot face...”
Toti suntem oameni si meritam o sansa!!!
Bibliografie:
1. Ştefan Cojocaru, „Proiectul de intervenţie în asistenţa socială”, Editura Polirom, Iaşi, 2006
2. Daniel Vasilescu, Oameni asemenea,Grupul de Studiu al Problematicii Handicapului, Bucureşti, 2001
3. Livius Manea, Protecţia socială a persoanelor cu handicap, Bucureşti, 2000, Editura Casa de editură şi presă „Şansa” SRL
4. Legea nr 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu