Promovarea egalitatii de sanse,in
facultati, intre studentii romani si cei rromi.
Slogan: “Diferiti , dar egali.”
Student: Pintile Bogdan
Despre discriminare si rasism la adresa rromilor
Introducere in tema.
Rromii sunt, fără îndoială, o minoritate cu statut particular, nu doar în România, ci la nivel European. De sute de ani, ei au fost situaţi din mai multe puncte de vedere la limita inferioară a societăţii şi au constituit ţinta constantă a unor prejudecăţi şi obiectul unor puternice stereotipuri negative. Mai mult, rromii au reprezentat, şi reprezintă chiar în prezent în multe ţări, inclusiv la noi, imaginea tipică a diferenţei culturale. În decursul istoriei, diferite state europene, între care şi România, au elaborat şi pus în practică politici de excludere, de reprimare sau chiar de anihilare a romilor, ca identitate culturală, ca grup etnic sau ca mod de viaţă.
Din aceste motive, cazul rromilor este o excelentă ilustrare a teoriei psihosociologice a ţapului ispăşitor. Conform acestei teorii, în special în perioadele de criză, frustrarea acumulată de grupul majoritar este transformată în agresivitate faţă de un grup minoritar care este făcut responsabil de dificultăţile pe care le traversează ansamblul societăţii.
În cazul rromilor avem de-a face cu atitudini negative şi comportamente discriminatorii de factură rasistă. Existenţa rasismului la adresa romilor în societatea românească a fost puternic negată până recent dar este tot mai deschis recunoscută public. Această tendinţă de negare este de înţeles întrucât ea vine în contradicţie cu o caracteristică importantă a auto-stereotipului românilor ca popor tolerant şi deschis.
Manifestările rasismului sunt însă de mai multe categorii. Mai întâi, trebuie menţionat rasismul clasic cu adânci rădăcini istorice în cazul romilor. El se traduce prin manifestarea explicită a unei atitudini negative şi a unor comportamente discriminatorii faţă de romi în general. Rasiştii expliciţi menţin despre propria persoană o imagine pozitivă şi justifică atitudinile şi comportamentele lor prin atribuirea unor caracteristici ce pun rromii în situaţie de inferioritate faţă de celelalte grupuri din societate. Aceste caracteristici s-ar regăsi la toţi rromii, cu eventuale variaţii de intensitate, ar fi inseparabil asociate cu identitatea de rom şi ar fi fixe, imposibil de modificat. Astfel de persoane cred în transmiterea pe cale genetică a unor tendinţe comportamentale, sunt sceptici în privinţa eficienţei oricăror măsuri, de ordin educativ, socio-economic etc., vizând îmbunătăţirea situaţiei rromilor. Motto-ul celor din această categorie ar putea fi „aşa sunt ei, n-ai ce le face, nu vor fi niciodată ca noi”. Se cuvine a menţiona de asemenea că foarte puţini rasişti se autodefinesc ca atare dar marea majoritate a celor din această categorie nu au dificultăţi în a exprima public punctele lor de vedere.
Un mare număr de persoane manifestă însă un rasism camuflat. Este vorba despre o situaţie în care apare un decalaj sau chiar o contradicţie între nivelul discursului şi cel al comportamentelor. Astfel, aceste persoane au un discurs în care afirmă că tratează pe toată lumea la fel, că diferenţele de comportament se datorează doar unor elemente circumstanţiale sau aplicării unor criterii obiective, independente de persoana lor şi fără legătură cu apartenenţa etnică. Se întâmplă însă că aceste criterii obiective aplicate rezultă în defavorizarea în mod sistematic a romilor. Motto-ul acestei categorii ar putea fi: „Eu nu fac diferenţe între rromi şi nerromi, pentru mine toţi sunt la fel, dar toţi trebuie să respecte legea/regulamentele/regulile sociale/etc”.
Cel de-al treilea mod de manifestare a rasismului este rasismul aversiv, o formă mult mai subtilă, mai dificil de identificat, atât la ceilalţi cât şi în propriul comportament, şi, implicit, mult mai dificil de combătut. Este vorba despre persoane care se consideră tolerante, fără tendinţe rasiste, care pot chiar exprima opinii de respingere şi condamnare a rasismului. Aceste persoane comit în mod inconştient şi neintenţionat acte de discriminare, nu atât prin dezavantajarea romilor cât prin favorizarea nerromilor, evitarea involuntară a contactului cu romii, sau prin atitudini faţă de romi ce îi situează pe aceştia în poziţie de inferioritate. Motto-ul ce ar corespunde cel mai bine acestei manifestări este: „şi ei (rromii) sunt oameni...”.
Consecinţele psihologice ale discriminării romilor
Existenţa la nivel social a unor tendinţe de discriminare a membrilor unui grup social defavorizat cum este cazul romilor are mai multe tipuri de consecinţe: sociale, legate de perpetuarea unor raporturi de inegalitate între grupuri, economice dar şi psihologice.
O consecinţă psihologică foarte distructivă este interiorizarea imaginii negative a rromilor promovată pe căi informale, explicit sau implict, la nivelul societăţii şi adoptarea unor comportamente negative, anti-sociale, în acord cu previziunile acestor stereotipuri. Se generează astfel un cerc vicios extrem de greu de depăşit şi se afectează în profunzime din punct de vedere psihologic indivizii marcaţi de acest proces.
Conform teoriei psihosociologice a identităţii sociale, orice individ are tendinţa de a căuta o identitate socială pozitivă. Dacă grupul său de apartenenţă nu oferă o identitate socială satisfăcătoare, sunt adoptate mai multe tipuri de strategii identitare, fie colective, fie individuale.
Astfel, o strategie individuală frecvent utilizată în cazul romilor este aceea de părăsire a grupului, de refuz al identităţii rome şi de asimilare în restul populaţiei. Dintre strategiile colective, putem menţiona:
- creativitatea socială, care se referă la tendinţa de identificare a unor criterii de comparaţie cu celelalte grupuri care să pună romii în situaţie avantajoasă („rromii au un simţ practic foarte dezvoltat, sunt descurcăreţi etc”; „rromii sunt cei mai buni muzicieni”)
- redefinirea caracteristicilor, adică reevaluarea unor caracteristici stereotipe dintr-o perspectivă care să le confere valoare pozitivă („rromii sunt boemi, ştiu să trăiască viaţa cu adevărat, sunt mai fericiţi chiar dacă nu au condiţii materiale, sunt mai liberi”)
- competiţia socială, adică angajarea într-un proces care să ducă la modificarea raporturilor intergrupuri la nivelul societăţii prin formularea şi susţinerea unor revendicări publice în acest sens.
Această ultimă strategie este extrem de relevantă în cazul romilor. După cum se ştie, în contextul unei mari diversităţi sociale şi culturale, asistăm de mai multă vreme la un proces ce vizează coagularea unei identităţi culturale comune a romilor, la nivel naţional, european şi internaţional. Putem vorbi astăzi de existenţa unei mişcări a romilor, cu mai multe generaţii, şi cu un mesaj din ce în ce mai clar articulat, atât către romi, cât şi către restul societăţii. Un aspect esenţial al acestui mesaj, ce tinde să devină parte a identităţii promovate de mişcarea rromilor este tocmai combaterea discriminării.
Într-adevăr, iniţiatorii mişcării romilor de la începutul anilor 1990, organizaţiile neguvernamentale create de aceştia şi noile organizaţii ale rromilor constituite mai recent au fost la originea afirmării publice a existenţei discriminării şi rasismului la adresa romilor în România. Mesajul lor nu ar fi putut însă găsi un ecou real în discursul public şi în reacţia instituţiilor statului dacă nu ar fi existat o constantă şi susţinută presiune din partea organizaţiilor şi instituţiilor internaţionale şi a unor organizaţii neguvernamentale internaţionale active în domeniul protecţiei drepturilor omului şi minorităţilor. Aceasta a compensat în mare măsură unul dintre dezavantajele semnificative ale romilor faţă de alte minorităţi naţionale: inexistenţa unui stat înrudit protector.
Pentru multă vreme reacţiile autorităţilor în faţa semnalării discriminării şi rasismului în rapoarte şi publicaţii, respectiv prin memorii administrative sau chiar acţiuni în justiţie a fost una de negare. Se considera ca rapoartele în cauză exagerează, că prezintă o perspectivă deformată a realităţii, respectiv că revendicările formulate sunt exagerate, nerealiste şi imposibil de acceptat.
Este semnificativ faptul că, la presiunea conjugată a organizaţiilor rome şi a organismelor internaţionale, discursul promovat la nivel oficial a fost modificat. Deşi încă mai persistă reacţii de respingere a unor rapoarte ce scot în evidenţă persistenţa situaţiilor negative în această privinţă, se acceptă astăzi oficial că există discriminare de tip rasial la adresa romilor şi, mai mult, se transmite explicit un mesaj ce afirmă că poziţia autorităţilor publice ale statului român este aceea de combatere a discriminării.
Acest lucru este cel mai bine ilustrat prin adoptarea unei legislaţii antidiscriminare şi prin apariţia şi activitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, organism guvernamental independent ce aplică sancţiuni pentru acte de discriminare inclusiv unor instituţii publice sau unor aleşi sau funcţionari ai acestora. Multe dintre sancţiunile aplicate au la origine discriminări la adresa romilor. Din punctul nostru de vedere, este importantă aici dimensiunea simbolică a acestor acţiuni, ce indică faptul că, cel puţin oficial, instituţiile statului trebuie să se angajeze într-un proces de combatere a discriminării.
Discriminarea reprezintă unul dintre puţinele aspecte comune diferitelor situaţii în care se găsesc romii şi comunităţile de romi. Multă vreme nerecunoscută, în special în sfera instituţională, ideea că romii au fost şi sunt şi în prezent frecvent victime ale discriminărilor şi unor adânc înrădăcinate prejudecăţi de tip rasist este tot mai mult acceptată şi discutată, ea regăsindu-se în prezent în mai multe documente oficiale şi fiind luată în considerare în politicile publice. Desigur, acest fenomen este greu de cuantificat şi de explicitat întrucât avem de-a face cu diferite tipuri de manifestări ale prejudecăţilor şi discriminării, de la declaraţii ale unor politicieni, jurnalişti, lideri de opinie (acum tot mai voalate în condiţiile în care legislaţia actuală este mult mai drastică în această privinţă), şi până la manifestări subtile, deseori inconştiente, în viaţa de zi cu zi a instituţiilor şi a comunităţilor.
Teoriile sociologice şi psihosociologice arată faptul că nu se poate vorbi de o reală eficienţă în combaterea discriminării în absenţa unui cadru instituţional adecvat şi în absenţa unui mesaj public clar exprimat de către instituţiile publice în sensul combaterii discriminării.
Din punct de vedere juridic, la nivelul legislaţiei internaţionale, discriminare rasială este considerată „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice” (Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială). Prin urmare, se consideră aici a fi discriminare rasială şi ceea ce este cunoscut de publicul larg sub denumirea de discriminare etnică.
Discriminarea poate fi de trei tipuri:
a) Discriminarea directă apare în situaţia în care „o persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta, dacă ar putea fi tratată într-o manieră similară” (Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 2000/43/CE din 29 iunie 2000 privind implementarea principiului tratamentului egal acordat persoanelor indiferent de originea lor rasială sau etnică. Exemple clasice pentru discriminările directe sunt anunţurile de angajare care specifică „exclus romi”, afişele cu texte similare postate la intrarea localurilor publice.
b) În cazul discriminării indirecte, „o prevedere, un criteriu sau practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane [...] faţă de alte persoane” (Directiva 43/2000). Exemplul tipic al acestei forme de discriminare este introducerea uniformelor scumpe în unele şcoli generale, care are drept urmare dirijarea copiilor proveniţi dintr-un mediu sărac spre alte şcoli.
c) Discriminarea structurală înseamnă slaba reprezentare a unor categorii de persoane în diferite domenii. Spre exemplu, datele statistice relevă procente foarte scăzute ale minorităţilor în aparatul judiciar.
Dacă primele două forme de discriminare sunt sancţionabile (conform Ordonanţei 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, evidenţierea discriminării structurale — prin metode statistice — are drept rol elaborarea de măsuri speciale (numite şi măsuri pozitive sau, în mod greşit, discriminare pozitivă). Aceste măsuri au scopul de a asigura „progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau al unor indivizi având nevoie de protecţia care poate fi necesară pentru a le garanta folosinţa şi exercitarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate”, cu condiţia ca ele „să nu aibă drept efect menţinerea de drepturi distincte [...] după realizarea scopurilor pentru care au fost adoptate”. Între măsurile speciale se numără acordarea de locuri speciale pentru tinerii romi în învăţământul liceal şi universitar.
O formă specifică a discriminării este realizată prin atingerea demnităţii personale (prin discursul incitator la ură sau prin hărţuire) care este definită ca un „comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi” (Ordonanţa137/2000). Exprimarea în public a dorinţei de a evacua populaţia romă din zona centrală a unui oraş este o astfel de discriminare, întrucât creează pentru această comunitate o atmosferă de intimidare (dacă dorinţa respectivă este „motivată” şi prin afirmaţia că romii reprezintă un focar de infecţie, se creează şi o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare).
Existenţa unei legislaţii nondiscriminatorii, a unei legislaţii antidiscriminare şi a unor instituţii cu atribuţii în combaterea discriminării sunt elemente importante dar nicidecum suficiente pentru asigurarea reducerii discriminării romilor. Toate acestea au, dincolo de rolul lor funcţional direct, consecinţe psihologice semnificative.
Rămân însă aspecte de ordin psihosociologic ce fac dificil transferul dezideratelor afişate spre nivelul comportamentelor cotidiene. Printre cele mai importante se situează manifestările subtile ale rasismului, rasismul camuflat şi rasismul aversiv. La acestea se adaugă interiorizarea şi acceptarea discriminării ca un fapt natural. Sunt numeroase situaţiile în care, deşi pentru un observator extern este evident vorba de discriminare, atât romii discriminaţi, cât şi discriminatorii, acceptă situaţia ca fiind normală şi nu conştientizează discriminarea. Acest fenomen se manifestă încă şi mai acut în cazul copiilor romi care, frecvent, sunt învăţaţi de mici să trăiască situaţii de discriminare ca pe ceva firesc.
De aceea, un element esenţial în tentativele de combatere a discriminării este legat de stimularea conştientizării discriminării, atât de către cei care o produc, cât şi de către victime.
Măsurile afirmative, deşi reprezintă soluţii ce trebuie bine adaptate la context şi conjunctură, pot contribui în mare măsură la conştientizarea discriminării şi, desigur, la echilibrarea raporturilor între romi şi restul societăţii. Rezultatele deosebit de pozitive obţinute prin măsuri afirmative în domeniul educaţiei nu se regăsesc însă din păcate la nivel satisfăcător în alte domenii.
Alte modalităţi concrete ce pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei ar putea fi reprezentate de:
- oferirea de exemple pozitive de romi (auto-identificaţi, deci care îşi asumă identitatea romă) cu reuşită profesională şi socială. Aceste exemple pot, pe de o parte, contrazice stereotipurile majoritarilor şi pot dovedi că prejudecăţile rasiste sunt nejustificate şi, pe de altă parte, pot reprezenta modele pentru tinerii romi care au nevoie de încrederea că pot depăşi presiunea limitativă a celor din jur, menţinându-şi şi afirmându-şi identitatea romă;
- sprijinirea unor contacte directe între copii/tineri romi şi neromi care să pună copiii/tinerii romi în situaţia de a experimenta atitudini pozitive ale celorlalţi
- să permită celorlalţi să depăşească stereotipurile şi prejudecăţile vehiculate la nivelul societăţii.
1.Tema campaniei: Promovarea egalitatii de sanse,in
facultati, intre studentii romani si cei rromi. Slogan: “Diferiti , dar egali.”
2.Perioada de desfasurare a campaniei: 17 mai 2011-30 mai 2011.
3.Grupul tinta : Studentii din cadrul Facultatii de Filosofie si Stiinte Social-Politice ,Universitatea A.I. Cuza ,Iasi,judetul Iasi.
4.Obiective:
Generale: -informarea studentilor despre egalitatea de sanse si despre ceea ce inseamna cu adevarat discriminarea.
Specifice: - consecintele discriminarii;
- ruperea si desfiintarea blocajelor de comunicare efectiva care exista intre studentii romani si cei rromi datorita diferentelor de socializare ,de status socio-economic, comportamantale,culturale , de limba, de preocupari, precum si influentei mediului social.
5.Activitati de promovare si desfasurare a campaniei :
- se vor derula activitati de informare si promovare privind egalitatea de sanse.
- se vor realiza a doua sesiuni de informare – comunicare in cadrul carora se va discuta despre anumite aspecte ale vietii rromilor printre care :
· conditiile dificile de viata;
· criza de identitate;
· discriminarea din partea populatiei majoritare ;
Aspectele enumerate mai sus pun in pericol insasi existenta fizica a etniei si posibilitatea ei de afirmare.
Pentru a face cunoscuta campania se va realiza un set de afise care vor fi plasate in incinta facultatii ,dar si pliante care vor fi impartite studentilor din cadrul facultatii.
Deasemenea campania va fi promovata si pe site-ul oficial al facultatii unde va avea o sectiune separata care va contine informatii privind locul si data desfasurarii sedintelor de informare si comunicare ,dar si locul unde studentii vor putea raspunde anumitor intrebari sub forma unui chestionar. Rezultatele chestionarlui vor fi prelucrate si analizate pentru a putea vedea care este parerea studentilor despre colegii de etnie rroma.
6.Parteneri ai campaniei:
Campania va fi sustinuta de catre :
· Universitatea A.I. Cuza ,Iasi,judetul Iasi;
· Ziarul de Iasi;
· Televiziunea locala Iasi TV LIFE.
Chestionar
1.Varsta dumneavoastra:
a)18-20 b)21-23 c)24-27 e) peste 27
2. Sexul :
a) masculin b) feminin
3.Ce credeti ca reprezinta, in opinia dumneavoastra, cuvantul “discriminare”?
R : .............................................................................................
4.Aveti colegi de etnie rroma ?
a)da b)nu
4.1.In ce masura va intelegeti cu colegul dumneavoatra de etnie rroma?
a.buni prieteni b)colegi si atat c)nu il simpatizez
5. Cum vedeti dumneavoastra relatiile dintre studentii rromi si ceilalti studenti romani?
a) fara probleme b)mici neintelegeri c) conflicte
6.Cum si ce gandesc romanii despre rromi?
a) sunt periculosi si agresivi;
b) nu-si intretin curatenia corporala;
c) sunt lipsiti de educatie si respect;
d) folosesc un limbaj tribal si au comportamente indecente.
7. Credeti ca v-ati simti mai in siguranta fara prezenta rromilor in preajma dumneavoastra?
a) da b) nu c) nu stiu
8.Ce parere aveti in general despre rromi?
a) foarte buna b) buna c.proasta e.foarte proasta
9.In ce an sunteti la aceasta facultate?
a) anul I b) anul II c) anul III d) anul IV e) masterat
Va multumim pentru amabilitate! O zi buna in continuare!
Bibliografie
· Suport de curs - Istoria şi cultura romilor în perspectivă interculturală (IV), 2007
Webografie
Afisul campaniei
Brosura campaniei
