Campanie impotriva discriminarii femeilor la locul de munca

LUCRARE  PRACTICĂ,seminar Drepturile omului şi strategii antidiscriminatorii

Studenţii: Alexandru Ana Maria

                          Pintilie Diana Georgiana

                          Politic Ramona

                          Radu Ana-Maria

Gr. I, an II, A.S

Campanie privind

Discriminarea femeilor la locul de munca

1. Argument

Chiar dacă discriminarea femeilor este mai mult caracteristică perioadei  Evului Mediu, în prezent în ciuda faptului că trăim în secolul al XXI-lea şi în ciuda faptului că s-au adoptat diferite legi care să vină în sprijinul femeilor şi să respecte drepturile acestora ca fiind egale cu ale bărbaţilor, discriminarea femeilor încă mai continuă şi astăzi să fie o realitate peste tot în lume,femeilor fiindu-le limitate drepturi esenţiale şi fundamentale precum dreptul la viaţă şi la integritate corporală; aceasta este evidentă atât la locul de muncă, în viaţa politică, cât şi în viaţa personală.

Prin această campanie, încercăm informarea opiniei publice cu privire la discriminarea femeilor, prin promovarea principiului egalităţii de şanse si tratament între femei şi bărbaţi.

2. Introducere, Definiţii, noţiuni generale

Diferenţele dintre bărbaţi şi femei, sub diferitele sale aspecte, reprezintă o problematică mereu actuală. Literatura de specialitate a căutat să analizeze modalitatea în care se distribuie puterea între bărbaţi şi femei în funcţie de vârstă, orientare sexuală, etnie sau alte variabile să explice sau să inţeleagă rolul diversităţii culturale sau interdependenţele dintre reprezentările culturale şi politic. 

Feminismul ca şi concept caută să explice şi să aducă în constiinţa publică relevanţa diferenţei de gen, şi/ sau a diferenţei de sex dintre femei şi bărbaţi.

       Teoria feminista a cunoscut o serie de etape de dezvoltare, de la paradigma egalităţii(ce urmareşte, în principal, să elimine dezavantajele femeii) la cea a diferenţei sexuale (ce subliniază necesitatea înlocuirii unui sistem care favorizează, prin natura sa, valorile masculine) şi, respectiv, paradigma deconstrucţiei, care urmăreşte să creeze un echibru între primele două abordări. Acestă paradigmă recunoaşte diferenţele între bărbaţi şi femei dar accentuează necesitatea asigurării şanselor egale de afirmare a femeilor în societate.

Dincolo de abordările teoretice, discriminarea între sexe există în diverse planuri şi situaţii la nivel global. Spre exemplu, conform statisticilor Naţiunilor Unite, în ţările mai uţin dezvoltate, două treimi din totalul analfabeţilor sunt femei. Mai mult, violenţa îndreptată împotriva femeilor este o realitate universală, la nivel mondial, o treime dintre femei sau fete fiind bătute sau abuzate sexual pe parcursul existenţei lor.

În ceea ce priveşte Romania, în anul 2002 a fost promulgată Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi ce urmareşte să reglementeze egalitatea de şanse între cele două categorii de persoane. Prin aceast act normativ se urmăreşte sancţionarea discriminării, indiferent de forma şi locul unde aceasta are loc, în domeniul muncii, educaţiei, informării, participării la decizie, culturii etc.

Prin discriminare se înţelege tratarea unei persoane mai puţin favorabil decât o altă persoană, această discriminare putând fi directă, când tratamentul defavorabil se îndreaptă direct împotriva unei anumite persoane, pe motive de sex, graviditate, naştere etc sau indirectă, când tratamentul defavorabil este îndreptat împotriva unui grup de persoane de un anumit sex.

Valorile atribuite “muncii femeilor” şi “muncii bărbaţilor” nu sunt aceleaşi; aceste diferenţe variază de la o societate la alta, de la o cultură la alta şi sunt denumite “diferenţe de gen”.

Genul se referă la diferenţele sociale dintre femei şi bărbaţi care sunt învăţate şi care se schimbă în timp. Aceste diferenţe variază mult în interiorul unei culturi şi de la o cultură la alta. Genul este un instrument conceptual cu ajutorul căruia sunt analizate rolurile, responsabilităţile, constrângerile, şansele şi nevoile bărbaţilor şi femeilor în orice context. Rolurile şi nevoile de gen sunt influenţate de clasă, vârstă, rasă şi etnie, cultură şi religie şi de mediul geografic,economic şi politic.

Termenul de “gen” nu îl înlocuieşte pe cel de “sex” care se referă doar la diferenţele biologice (de exemplu, datele statistice sunt diferenţiate pe sexe).

Discriminarea înseamnă : orice deosebire, excludere, restricţie, sau preferinţă realizată cu scopul de a îngrădi sau de a nu recunoaşte egalitatea în drepturi.

Egalitatea de şanse (equal opportunities) – conceptul conform căruia toate fiinţele umane sunt libere să-şi dezvolte capacităţile personale şi să aleagă fără limitări impuse de roluri stricte; faptul că diferitele comportamente, aspiraţii şi necesităţi ale femeilor şi bărbaţilor sunt luate în considerare, evaluate şi favorizate în mod egal înseamnă că femeile şi bărbaţii se bucură de aceeaşi libertate de a-şi realize aspiraţiile.

Egalitatea de şanse în legislaţia naţională şi comunitară

                        Potrivit prevederilor OUG nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii, prin principiul egalităţii de tratament se înţelege că nu va exista nicio discriminare directă bazată pe criteriul de sex, inclusiv aplicarea unui tratament mai puţin favorabil femeilor pe motive de sarcină şi maternitate şi că nu va exista nicio discriminare indirectă bazată pe criteriul de sex.

În sensul Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, prin egalitate de şanse între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora.

3. Obiective, Grup ţintă

Aceasta campanie este una de conştientizare şi informare  a  femeilor aflate la inceput de  cariera cu privire la existenţa fenomenului de discriminare bazată pe sex in Romania precum si o campanie de promovare a principiului de egalitate de şanse intre sexe la locul de munca.

Obiective generale:

·        să informăm femeile  cu privire la existenţa discriminării bazate pe sex şi în societatea românească;

·        să informăm populaţia cu privire la legislaţia de specialitate existentă cu scopul de a proteja împotriva discriminării pe bază de sex;

          Obiective specifice:

·        alegerea activitatilor si a instrumentelor de promovare a campaniei;

·        alegerea grupului tinta;

·        analiza asupra discriminarii femeilor la locul de munca.

Grupul ţintă căruia i se adresează conţinutul campaniei este format din femei cu vârsta cuprinsă între 20 şi 35 de ani, la nivelul judeţului Iaşi.

          4. Principiul egalităţii de şanse intre bărbaţi şi femei

-         Definiţie

-         Discriminarea bazată pe sex : caracteristici,clasificare...

Egalitatea între femei şi bărbaţi reprezintă un drept fundamental, o valoare comună a Uniunii Europene şi o condiţie necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de creştere, ocupare a forţei de muncă şi coeziune socială la nivelul UE. Deşi există încă o serie de inegalităţi, în ultimele decenii, UE a făcut progrese semnificative pentru ca femeile şi bărbaţii să beneficieze de şanse egale. Acest lucru se datorează, în primul rând, legislaţiei privind tratamentul egal, măsurilor destinate să integreze principiul egalităţii de şanse în toate politicile comunitare şi măsurilor specifice privind promovarea femeilor.

Conform prevederilor legii 202/2002 privind egalitatea de şanse şi tratament egal între femei şi bărbaţi presupune luarea în consideraţie a capacităţilor, nevoilor şi aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculine şi respective femenin şi tratament egal al acestora.

Domeniile de aplicare ale principiului egalităţii de şanse şi tratament sunt enumerate ilustrativ de art.2 al legii 202/2002, între acestea,domeniile : muncii, educaţiei, sănătăţii,culturii şi informării,vieţii politice,participării la decizie,precum şi alte domenii reglementate de legi special.

Domeniul de aplicare al legii are în vedere ansamblul instituţiilor din sectorul public şi privat din România, precum şi toate persoanele care fie îşi desfăşoară activitatea în aceste instituţii fie intră în contact cu acestea.

Discriminarea indirectă în înţelesul prezentei legi,înseamnă : situaţia în care o dispoziţie,un criteriu sau o practică aparent neutră,ar dezavantaja în special persone de un anumit sex în raport cu persone de alt sex, cu excepţia cazului în care această dispoziţie,criteriu sau practică sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzătoare şi necesare.

         

SITUAŢIA FEMEILOR ŞI BĂRBAŢILOR:

Progresele realizate în acest domeniu sunt evaluate în fiecare an şi prezentate într-un raport privind egalitatea între femei şi bărbaţi. Iată câteva exemple:

§                       Numărul femeilor încadrate în muncă este în creştere, dar rămâne inferior celui al bărbaţilor, chiar dacă majoritatea studenţilor şi absolvenţilor de universitate sunt femei.

§                       Femeile continuă să câştige, în medie, cu 17.4% mai puţin decât bărbaţii pentru fiecare oră lucrată, iar această cifră se menţine la un nivel stabil.

§                       Femeile sunt încă slab reprezentate în funcţii de decizie politică şi economică, deşi, în ultimul deceniu, a crescut numărul celor care ocupă astfel de posturi.  

§                       Responsabilităţile familiale sunt încă inegal repartizate între femei şi bărbaţi.

§                       Riscul sărăciei este mai mare în cazul femeilor decât în cel al bărbaţilor.

§                       Femeile sunt principalele victime ale violenţei bazate pe criterii de sex. De asemenea, femeile şi fetele sunt mai vulnerabile la traficul de fiinţe umane.

Discriminarea femeilor în sfera muncii:

Diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi reprezintă diferenţa medie între remunerările orare ale bărbaţilor şi ale femeilor per ansamblul economiei. În Europa, femeile câştigă în medie cu aproximativ 18% mai puţin decât bărbaţii şi, în unele ţări, diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi se accentuează.

Diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi are un impact semnificativ asupra câştigurilor femeilor de-a lungul vieţii, precum şi asupra pensiilor acestora. O remunerare mai mică înseamnă o pensie mai mică şi reprezintă cauza unui risc de sărăcie mai mare pentru femeile în vârstă.

Discriminarea directă

§                       Cel mai adesea, femeile primesc mai puţin decât bărbaţii pentru o muncă de valoare egală. Una dintre principalele cauze este modul în care sunt evaluate competenţele femeilor în comparaţie cu cele ale bărbaţilor.

§                       Muncile care necesită calificări şi competenţe similare sau experienţă similară tind să fie remunerate inferior şi să fie evaluate necorespunzător în cazul în care acestea sunt în mod predominant prestate de femei. De exemplu, casierii (de obicei femei) dintr-un supermarket primesc în general mai puţin decât angajaţii (de obicei bărbaţi) care se ocupă de stivuirea rafturilor sau care au alte sarcini care presupun în special forţa fizică.

§                       În plus, evaluarea performanţei şi, prin urmare, nivelul de remunerare, precum şi evoluţia profesională pot fi de asemenea influenţate în favoarea bărbaţilor. De exemplu, la un nivel de calificare egal, responsabilitatea pentru capital poate fi mai bine valorizată decât responsabilitatea pentru persoane.

Segregarea pe piaţa muncii

§                       Diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi este accentuată şi de segregarea pe piaţa muncii. Există încă tendinţa ca femeile şi bărbaţii să presteze munci diferite. Pe de o parte, femeile şi bărbaţii predomină adesea în diverse sectoare de activitate. Pe de altă parte, în cadrul aceluiaşi sector sau întreprindere, femeile predomină în cazul profesiilor mai puţin valorizate şi mai puţin remunerate.

§                       Femeile lucrează adesea în sectoare în care munca acestora este mai puţin valorizată şi mai puţin remunerată, decât în sectoarele în care lucrează dominant bărbaţi. Peste 40% dintre femei lucrează în sectoarele sănătăţii, educaţiei şi administraţiei publice. Această cifră reprezintă dublul numărului de bărbaţi care lucrează în aceleaşi sectoare. În cazul în care analizăm numai sectorul sănătăţii şi asistenţei sociale, 80% dintre cei care lucrează în acest sector sunt femei.

§                       În plus, femeile lucrează în general ca asistente administrative, vânzătoare sau lucrătoare puţin calificate sau necalificate, aceste profesii reprezentând aproape jumătate din forţa de muncă feminină.

      Tradiţiile şi stereotipurile

§                       Segregarea este în mod frecvent legată de tradiţii şi stereotipuri. Deşi în unele cazuri acestea reflectă alegerile personale, tradiţiile şi stereotipurile pot să influenţeze de exemplu, alegerea filierelor educaţionale şi, prin urmare, carierele profesionale pe care le aleg fetele şi femeile.

§                       Cu toate că 55% din studenţii instituţiilor de învăţământ superior sunt femei, acestea reprezintă o minoritate în domenii cum ar fi matematica, ştiinţa de calcul şi tehnologia.

§                       Prin urmare, există mai puţine femei care prestează munci de natură ştiinţifică sau tehnică. În multe cazuri rezultatul acestei situaţii este faptul că femeile lucrează în sectoare ale economiei care sunt mai puţin valorizate şi mai puţin remunerate.

§                       Din cauza acestor tradiţii şi stereotipuri, se estimează că femeile prestează mai puţine ore sau părăsesc piaţa muncii pentru a se ocupa de îngrijirea copiilor sau a vârstnicilor.

Concilierea vieţii profesionale şi  a vieţii private

§                       Femeile suportă, mai mult decât bărbaţii, dificultăţile legate de concilierea vieţii profesionale şi a vieţii private.

§                       Responsabilităţile privind familia şi îngrijirea copiilor sunt în continuare repartizate în mod inegal. Îngrijirea membrilor de familie dependenţi este, în mod esenţial, asumată de către femei. Recurgerea la concediul parental rămâne o caracteristică dominant feminină. Acest aspect, alături de lipsa de facilităţi pentru îngrijirea copiilor şi a vârstnicilor, se reflectă în faptul că femeile sunt adesea nevoite să părăsească piaţa muncii.

§                       Cu toate că munca cu jumătate de normă poate reflecta preferinţe personale, femeile recurg într-o măsură mai mare la această modalitate de muncă în vederea îndeplinirii simultane a responsabilităţilor în materie de muncă şi familie. Diferenţa de remunerare este clară în cazul în care se analizează diferenţele remunerărilor orare corespunzătoare lucrătorilor cu fracţiune de normă şi lucrătorilor cu normă întreagă. În Uniunea Europeană, peste o treime dintre femei lucrează cu jumătate de normă, faţă de numai 8% dintre bărbaţi.

§                       Prin urmare, femeile recurg mai frecvent la întreruperea carierei sau prestează mai puţine ore decât bărbaţii. Acest aspect poate avea un impact negativ asupra evoluţiei profesionale şi a şanselor de promovare a femeilor. Acest lucru înseamnă şi un parcurs profesional mai puţin remunerat.

     Totuşi, diferenţa de remunerare nu este un indicator general al egalităţii între femei şi bărbaţi, având în vedere faptul că se referă numai la persoanele salariate. Trebuie interpretată în legătură cu ceilalţi indicatori relativi la piaţa muncii. Aceasta reflectă în general diferenţele de modalităţi de lucru pentru femei. Astfel, majoritatea ţărilor al căror procent de ocupare a forţei de muncă pentru femei este scăzut, posedă, de asemenea, o diferenţă inferioară mediei care reflectă slaba participare a femeilor puţin calificate sau necalificate pe piaţa forţei de muncă. O diferenţă crescută este în general caracteristică unei pieţe a muncii foarte segregată sau în care un procent important de femei lucrează cu jumătate de normă. De asemenea, sistemele şi mecanismele de fixare a remunerărilor pot influenţa, la rândul lor, diferenţa de remunerare.

            Asia are un „deficit” de 100 milioane de  femei