Copiii exploataţi prin muncă

Copiii care muncesc reprezintă un fenomen asupra căruia centrarea atenţiei publice şi instituţionale rămâne încă la un nivel scăzut, deşi consecinţele asupra dezvoltării şi sănătăţii copilului sunt deosebit de grave.
Exploatarea muncii copilului nu înseamnă orice implicare a unui copil într-o activitate economică, ci apare atunci când copilul are o vârsta mică sau când durata muncii depăşeşte un anumit număr de ore pe săptămână sau acesta prezintă anumite riscuri.
Conform estimărilor Institutul Naţional de Statistică din anul 2004 în România aproximativ 70.000 de copii sunt implicaţi în muncă. Majoritatea sunt copii aflaţi în mediul rural, obligaţi de către părinţii lor să contribuie la activităţile gospodăreşti munca la câmp, cu animalele sau în propria gospodărie) dar pot fi întâlniţi copii care muncesc şi în mediul urban. Aceştia sunt copii din familii de rromi care cerşesc alături de părinţii lor sau copii din familii cu o situaţie economică precară obligaţi ca prin muncă să contribuie la întreţinerea familiilor lor. Copiii provin din familii numeroase, cu situaţie socio-economică dificilă şi nivel educaţional scăzut. Relaţiile din familie sunt marcate de grija pentru supravieţuire şi de mentalitate conform căreia copiii trebuie să ajute la depăşirea problemelor finaniciare.
Abandonul şcolar, nivelul redus de pregătire şcolară şi profesională, excluziune socială, abuzurile fizice şi psihice pe care le implică munca şi exploatarea economică a copilului precum şi amploarea fenomenului sunt doar câţiva din factorii care demonstrează necesitatea adoptării unor măsuri mai eficiente de combatere a acestuia.
Postat de- Moşuleţ Alina