21 Martie- Ziua Internaţionlă a copiilor străzii

În toată lumea , pe 21 Martie este Ziua Internaţională a Copiilor Străzii. Această zi a fost stabilită în 1998, prin rezoluţia Forumului Internaţional "Prietenii copiilor străzii", desfăşurat la Varşovia.

Instituirea unei astfel de zile a apărut ca un demers necesar pentru a readuce, an de an, în conştiinţa comunităţii internaţionale, responsabilitatea fiecărei naţiuni şi a fiecăruia dintre noi de a respecta şi promova drepturile fundamentale ale copiilor şi, mai ales, ale copiilor străzii.

O zi a copiilor care trăiesc pe stradă poate fi considerată o invitaţie la reflecţie, la autocontrol, cel puţin al limbajului, făcându-se apel la capacitatea de înţelegere umană că dincolo de etichete ("aurolac", "boschetar") se află fiinţe cu traume, sentimente, speranţe asemănătoare cu ale tuturor oamenilor. Fiinţe care au nevoie nu numai de ajutor material, medical, psihologic, dar şi de acceptarea şi dragostea semenilor lor.

La nivelul fiecărei ţări, autorităţile competente fac eforturi deosebite pentru integrarea copiilor străzii în centre de plasament sau în familii care-şi pot asuma creşterea si educarea lor.

După 1990, primul pas facut în acest sens de Romania a fost semnarea Convenţiei Internaţionale privind Drepturile Copilului. În 1993 apărea prima autoritate naţională pentru protecţia drepturilor copilului.

Vrem nu vrem, România a trebuit să recunoască, măcar pentru o zi, că există copii care trăiesc, muncesc şi se expun riscului zilnic pe stradă. Din două miliarde de copii aflaţi pe întregul glob, peste 100 de milioane trăiesc în prezent pe străzi numărul lor fiind în continuă creştere în toată lumea.

Nu strada i-a născut pe aceşti copii. Adevăraţii responsabili de această realitate nu se vad spălând parbrize în intersecţii sau cerşind în metrou. Familii dezorganizate caracterizate prin sărăcie, violenţă, alcoolism care nu sunt educate si capabile să-şi protejeze copiii, pe de o parte, şi un sistem de protecţie socială care încă işi mai elaborează strategia şi caută resurse financiare, de cealaltă parte, sunt repere cauzale ale fenomenului copiilor străzii.

Copiii de pe stradă provoacă mila omului obişnuit şi, în simplitatea sa el ajută cum poate, oferindu-le bani sau alimente. Atât. Un punct de intersecţie în care conştiinţa a fost liniştită dând de pomană. Însă nu omul de pe stradă, trecătorul grăbit, e obligat să asigure servicii specializate de asistenţă socială copiilor fără adapost. Rezolvarea situaţiei copiilor aflaţi în situaţii dificile este, dupa cum se ştie, una din condiţiile impuse României de Uniunea Europeană în procesul de integrare în Comunitatea Europeană. Dacă grija faţă de copii nu ne-a mobilizat până acum, măcar animaţi de interese politice şi presaţi de alţii să facem un gest de asumare morală şi civică. Reintegrarea socială a copiilor străzii este un demers de lungă durată, desigur, dar prevenirea ajungerii copiilor în stradă trebuie sa fie un obiectiv la timpul prezent continuu.

 Postat de: Segneanu Irina-Elena