RECOMANDĂRI PRIVIND REDUCEREA CONSUMULUI DE DROGURI ÎN RÂNDUL COPIILOR STRĂZII

Consumul şi traficul de droguri au devenit evidente în România, iar autorităţile statului doresc să dezvolte programe eficiente de prevenire şi de tratament pentru persoanele afectate de consumul de droguri.

Ceea ce înţelegem prin „copiii străzii” tinde să se transforme într-un nou fenomen, cel al tinerilor străzii, tot mai numeroşi. Afectaţi de lipsa de soluţii pentru adăposturi sau locuri de muncă, aceştia caută „sprijin” în consumul de droguri, determinând în final trecerea la comiterea de infracţiuni şi condamnarea lor penală. Situaţia copiilor şi a tinerilor străzii a devenit, pe lângă o problemă socială, şi una care ţine de sănătatea publică şi totodată una care ţine de sfera justiţiei penale.

 Dezvoltarea de programe destinate prevenirii abandonului şcolar şi reintegrării şcolare a copiilor aflaţi în dificultate şi a celor ce muncesc în stradă contribuie la limitarea numărului celor care ajung în stradă, potenţiali consumatori de droguri. Aceste programe ar trebuie să aibă o structură flexibilă, în măsură să permită includerea tuturor copiilor aflaţi în dificultate din comunităţile sărace sau cu un specific etnic. Refuzul adaptării sistemului de învăţământ la specificul unei zone sau etnii reprezintă în fapt promovarea unei politici de discriminare a celor care nu pot respecta standardele sociale sau educaţionale impuse centralizat.                                                                                                                                          
Pregătirea specialiştilor din domeniul asistenţei sociale, educaţiei, mass-media şi din structurile poliţiei constituie o necesitate permanentă. Sesiunile de formare trebuie să urmărească stabilirea unui model de intervenţie care să respecte anumite reguli sau principii. O primă regulă vizează respectarea drepturilor persoanelor fără adăpost, fără discriminări legate de vârstă, sex, apartenenţă etnică sau origine. De asemenea, dependenţa de droguri trebuie tratată ca „boală cronică”, care necesită tratament, şi nu ca argument pentru neacceptarea integrării într-un program social de sprijin sau adăpost. O altă latură a informării corecte şi fără aspecte stigmatizante îi privesc pe jurnaliştii care obişnuiesc să transforme un subiect de natură socială într-un articol de senzaţie, menit doar să atragă cititorii şi mai puţin să îi informeze corect şi responsabil.

În legislaţia României, aspectele privind consumul de inhalanţi sunt sumare şi s-au limitat doar la interzicerea comercializării anumitor produse către minori.

Studiile recente privind consumul de inhalanţi din alte ţări au relevat un nivel dramatic, aflat în creştere. De exemplu, în Statele Unite ale Americii inhalarea de solvenţi reprezintă primul drog experimentat de copii, într-un procent mai mare decât marijuana şi este specific comunităţilor dezavantajate economic. De asemenea, în ţări ca Australia, Japonia, Filipine, Ungaria, Marea Britanie, consumul de substanţe inhalante a constituit obiectul unor studii aprofundate care au subliniat caracterul constant şi o anumita tendinţă de creştere în rândul copiilor aflaţi la vârsta pubertăţii. În România, singurele referiri privind consumul de inhalanţi se fac atunci când se analizează fenomenul "copiilor străzii". Despre consumul în şcoli generale sau licee nu se ştie nimic. Din acest motiv, evaluarea situaţiei în aceste medii este absolut necesară în contextul iniţierii Strategiei naţionale antidrog.

Trimis: de Iacob Alexandra-Marina