Copiii străzii-poezie

            Mereu cu ochii stinşi de lacrimi,
            Mereu strigând dup-ajutor,
            Pe chipul lor vezi doar dureri şi patimi,
            Şi glas de trist şi-n zdrenţe cerşetor.

Privirea lor e neînţeleasă
Şi râsul lor neştiutor;
Mereu cu mâna dreapta-ntinsa
Ei cer mâncare de la trecători.

Mereu neobsevati şi nebăgaţi în seamă,
Ei joc o dramă în popor;
Ei nu ştiu ce înseamnă mamă
Şi nu-i cunosc braţul mângâietor.

Mereu cu zdrente-acoperiţi,
Ei dorm în tristele canale,
În mersul lor mereu batjocoriţi
Trăind cele mai crunte drame.

La plânsul lor amar şi tragic
Sunt ocărâţi de trecători;
Doresc şi ei un colţ de paine-amarnic,
E mult, prea mult cu cât suntem datori.

În fiecare minut din zi sau noapte
Mor 26 de copii nedoriţi;
O, nu-i lăsaţi acoperiţi de valuri spumegate,
Aratatile că sunt şi ei iubiţi.

Aprindeţi în pieptul lor fără nădejdi,
O lumânare a iubirilor din vis;
O, nu-i lăsaţi în marele vârtej
Mergând cu sufletul înspre abis.

La pieptul lor ascunşi ei ţin,
La buzunarul din cămaşa zdreanţă,
Doar blestemate sticle de venin
Chiar viaţa lor le e vrăjmaşă.

O, ne-am schimba gândirea,
Şi viziunea de tâlhari,
Ei nu au nici o vină
Că sunt crescuţi hoinari.

Trimis de :Gaina Victoria