Copiii străzii din centru

Copiii străzii din centru

Cei doi copii din adăpost, în timp ce joacă tenis de masă
Deşi benefiziază de toate condiţiile în adăpost, copiii aleg deseori părăsirea lui. Cei nouă angajaţi ai centrului de zi şi de noapte au în îngrijire doar doi copii ai străzii, cei mai mulţi preferând să rămână la vechile obiceiuri.
Centrulde zi şi de noapte pentru copiii străzii din Severin, a cărui construcţie a atins suma de 9 miliarde lei vechi, are în prezent doar doi beneficiari. Deşi condiţiile oferite se numără printre cele mai bune, copiii se pare că preferă viaţa necontrolată de pe stradă, iar autorităţile nu au niciun drept să îi oprească.


„Copiii se pot adresa nouă în mod liber, se pot prezenta direct la centru. Apoi se studiază dacă au plecat de bună-voie de acasă, dacă sunt trimişi de părinţi la cerşit, pentru că sunt şi astfel de cazuri. Partea proastă este cu plecatul din centru, noi nu avem nici o metodă de constrângere pentru a-i ţine în mod forţat“


Nu vor să stea în centru

Beneficiarii centrului pot fi copiii care locuiesc în stradă, cei care spală parbrize sau cei care sunt exploataţi prin muncă.

„În aproape o lună de zile de când a fost dat în folosinţă, deja au fost patru cazuri, copii aduşi de poliţie. Unul a plecat de bună voie, doi erau din alte judeţe, fugiţi din centre. În prezent, la noi se află doi copii. Unul din Botoşani şi încă unul a cărui mamă se ocupă cu prostituţia. Îl vizitează des, dar copilul s-a acomodat. Căutăm să aibă o activitate ca să nu se plictisească“


Conform structurii de personal, centrul are nouă angajaţi, printre care doi educatori, un supraveghetor, un medic şi un psiholog. Un alt posibil motiv pentru care centrul găzduieşte puţini copii îl reprezintă faptul că mulţi dintre aceştia îşi desfăşoară „activităţile”.

„Noi facem tot posibilul să îi recuperăm şi să îi ajutăm. Acum sunt plecaţi pe litoral majoritatea, e sezonul. Pleacă de acasă, fug din centre. Am avut unul din Reşiţa, a fugit din centru să se ducă la mare”


Gabi, în vârstă de 13 ani, unul dintre cei doi copii care s-au hotărât să rămână în adăpost, spune că viaţa în centru este mai frumoasă decât cea de pe stradă, mai ales că acum are şi partener de joacă.
Prezentare program
Programul nostru este orientat in doua directii: asistenta medicala, psihosociala si spirituala pentru copii pe toata perioada sederii lor in Centru si asistare pentru reintegrarea copilului atunci cand aceasta este posibila.
Activitatile centrului sunt structurate pe patru mari categorii:
• activitati care asigura împlinirea nevoilor de urgenta: oferirea de hrana, îmbracaminte, asistenta medicala, deprinderea regulilor de igiena personala
• activitati educative
• activitati care urmaresc dezvoltarea psiho-sociala a copilului
• activitati care au ca scop identificarea si sprijinirea familiilor pentru reintegrarea familiala a copiilor din centru.
Trimis de: Bulai Ana

Prezentare realizata de Andreea Ciocoiu.

Adăpostul de zi si noapte pentru copii străzii va fi inaugurat la 1decembrie 2010

 Începând cu data de 1 decembrie 2010, în municipiul nostru va funcționa încă un centru destinat copiilor care provin din familii defavorizate. Este vorba despre un adăpost de noapte și zi, ce se realizează în municipiul nostru grație unei investiții derulate prin Consiliul Județean Iași. Adăpostul va oferi cazare pentru un număr de 15 copii ai străzii. Valoarea proiectului este de 290 mii euro, din care 60 mii este contribuția Consiliului Județean Iași.

„Această investiţie este cu finanaţare de la Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, printr-un împrumut al României. Investiţia s-a derulat prin intermediul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Direcţia Generală Protecţia Copilului. Investiţia se ridică la 290.000 de euro, din care 230.000 sunt cu finanţare nerambursabilă, iar 60.000 de euro contravaloarea terenului contribuţie proprie. Are o capacitate de a adăposti 15 copii ai străzii. Funcţionează după principiul adăpost de zi şi de noapte. Avem funcţional cinci dormitoare, cu o capacitate de 3 copii în fiecare dormitor, băi, izolator, bucătărie, cameră multifuncţională. În acest centru se va acorda asistenţă juridică, medicală primară, asistenţă psihologică, servicii de găzduire şi asigurare a hranei. Prin redistribuire, personalul va fi din cadrul centrelor Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Iaşi”, ne-a declarat Marian Șerbescu, şef Serviciu Programe şi Proiecte DGASPSC Iaşi.

Investița a fost realizată în municipiul nostru datorită faptului că în Pașcani și comunele arondate sunt foarte mulți copii ai străzii. Investiția s-a realizat pe un teren din apropierea Centrului de Plasament Mihail Sadoveanu, din zona vale.

Când s-a făcut acest adăpost s-a bazat pe faptul că sunt mulţi copii ai străzii atât în Paşcani, cât şi în comunele învecinate. Aproximativ 60 de copii ai străzii la nivelul anului 2008. La ora actuală clădirea este în stadiul de finalizare, la sfârşitul lunii octombrie va fi gata investiţia, urmând ca apoi să asigurăm partea de echipare cu mobilier şi echipament electrocasnic, astfel încât la 1 decembrie să putem inaugura acest centru”, ne-a mai declarat Marian Șerbescu, şef Serviciu Programe şi Proiecte DGASPSC Iaşi.

Copiii exploataţi prin muncă

Copiii care muncesc reprezintă un fenomen asupra căruia centrarea atenţiei publice şi instituţionale rămâne încă la un nivel scăzut, deşi consecinţele asupra dezvoltării şi sănătăţii copilului sunt deosebit de grave.
Exploatarea muncii copilului nu înseamnă orice implicare a unui copil într-o activitate economică, ci apare atunci când copilul are o vârsta mică sau când durata muncii depăşeşte un anumit număr de ore pe săptămână sau acesta prezintă anumite riscuri.
Conform estimărilor Institutul Naţional de Statistică din anul 2004 în România aproximativ 70.000 de copii sunt implicaţi în muncă. Majoritatea sunt copii aflaţi în mediul rural, obligaţi de către părinţii lor să contribuie la activităţile gospodăreşti munca la câmp, cu animalele sau în propria gospodărie) dar pot fi întâlniţi copii care muncesc şi în mediul urban. Aceştia sunt copii din familii de rromi care cerşesc alături de părinţii lor sau copii din familii cu o situaţie economică precară obligaţi ca prin muncă să contribuie la întreţinerea familiilor lor. Copiii provin din familii numeroase, cu situaţie socio-economică dificilă şi nivel educaţional scăzut. Relaţiile din familie sunt marcate de grija pentru supravieţuire şi de mentalitate conform căreia copiii trebuie să ajute la depăşirea problemelor finaniciare.
Abandonul şcolar, nivelul redus de pregătire şcolară şi profesională, excluziune socială, abuzurile fizice şi psihice pe care le implică munca şi exploatarea economică a copilului precum şi amploarea fenomenului sunt doar câţiva din factorii care demonstrează necesitatea adoptării unor măsuri mai eficiente de combatere a acestuia.
Postat de- Moşuleţ Alina

Copii străzii - cauze şi efecte

Copiii străzii provin, în special, din familii dezorganizate, reorganizate, numeroase cu status social redus, un grad scăzut de şcolarizare, lipsă/slabă calificare, lipsa-insuficienţa veniturilor. Relele tratamente aplicate de părinţi – în special de tatăl vitreg, alcoolic, prea autoritar – sunt principalul motiv al vieţii în stradă, invocat de copii. Bătăile, indiferentismul afectiv, agresiunile sexuale sunt invocate ca motive ce au determinat părăsirea locurilor de ocrotire.
Societatea Românească a fost marcată de apariţia bruscă a acestui fenomen în 1990 şi de o creştere a numărului de ,,copii ai străzii”. În 1990 au fost înregistraţi 3500 de copii ai srăzii, în 1995 erau 6000 iar în prezent sunt la nivel naţional peste 8500.
Copiii stăzii reprezintă categoria copiilor care trăiesc în stradă - fenomen social întâlnit peste tot în lume, dar accentuat în societăţile industrializate.
Cauzele acestui fenomen sunt deosebit de complexe, se împletesc factorii individuali şi sociali, economici şi materiali ce realizează efecte cumulative care măresc proporţia fenomenului. Consecinţele sunt deosebit de grave: tulburări de comportament, agresivitate, violenţă, decese, embolii, abuzuri sexuale, absenţa normelor morale şi culturale. La nivelul societăţii consecinţele sunt: delicvenţa juvenilă, extinderea analfabetismului, răspândirea bolilor venerice şi SIDA, prostituţia şi noua generaţie de copii născuţi în stradă. Instituţiile de ocrotire socială păstrează contactele cu familia sau cu alte instituţii.
Studiindu-se modul de organizare al acestor copii s-a constatat că au un stil de viaţă nomad, tribal, sub limita condiţiilor normale de igienă şi moralitate.

Postat de: Andriesei Alexandra

21 Martie- Ziua Internaţionlă a copiilor străzii

În toată lumea , pe 21 Martie este Ziua Internaţională a Copiilor Străzii. Această zi a fost stabilită în 1998, prin rezoluţia Forumului Internaţional "Prietenii copiilor străzii", desfăşurat la Varşovia.

Instituirea unei astfel de zile a apărut ca un demers necesar pentru a readuce, an de an, în conştiinţa comunităţii internaţionale, responsabilitatea fiecărei naţiuni şi a fiecăruia dintre noi de a respecta şi promova drepturile fundamentale ale copiilor şi, mai ales, ale copiilor străzii.

O zi a copiilor care trăiesc pe stradă poate fi considerată o invitaţie la reflecţie, la autocontrol, cel puţin al limbajului, făcându-se apel la capacitatea de înţelegere umană că dincolo de etichete ("aurolac", "boschetar") se află fiinţe cu traume, sentimente, speranţe asemănătoare cu ale tuturor oamenilor. Fiinţe care au nevoie nu numai de ajutor material, medical, psihologic, dar şi de acceptarea şi dragostea semenilor lor.

La nivelul fiecărei ţări, autorităţile competente fac eforturi deosebite pentru integrarea copiilor străzii în centre de plasament sau în familii care-şi pot asuma creşterea si educarea lor.

După 1990, primul pas facut în acest sens de Romania a fost semnarea Convenţiei Internaţionale privind Drepturile Copilului. În 1993 apărea prima autoritate naţională pentru protecţia drepturilor copilului.

Vrem nu vrem, România a trebuit să recunoască, măcar pentru o zi, că există copii care trăiesc, muncesc şi se expun riscului zilnic pe stradă. Din două miliarde de copii aflaţi pe întregul glob, peste 100 de milioane trăiesc în prezent pe străzi numărul lor fiind în continuă creştere în toată lumea.

Nu strada i-a născut pe aceşti copii. Adevăraţii responsabili de această realitate nu se vad spălând parbrize în intersecţii sau cerşind în metrou. Familii dezorganizate caracterizate prin sărăcie, violenţă, alcoolism care nu sunt educate si capabile să-şi protejeze copiii, pe de o parte, şi un sistem de protecţie socială care încă işi mai elaborează strategia şi caută resurse financiare, de cealaltă parte, sunt repere cauzale ale fenomenului copiilor străzii.

Copiii de pe stradă provoacă mila omului obişnuit şi, în simplitatea sa el ajută cum poate, oferindu-le bani sau alimente. Atât. Un punct de intersecţie în care conştiinţa a fost liniştită dând de pomană. Însă nu omul de pe stradă, trecătorul grăbit, e obligat să asigure servicii specializate de asistenţă socială copiilor fără adapost. Rezolvarea situaţiei copiilor aflaţi în situaţii dificile este, dupa cum se ştie, una din condiţiile impuse României de Uniunea Europeană în procesul de integrare în Comunitatea Europeană. Dacă grija faţă de copii nu ne-a mobilizat până acum, măcar animaţi de interese politice şi presaţi de alţii să facem un gest de asumare morală şi civică. Reintegrarea socială a copiilor străzii este un demers de lungă durată, desigur, dar prevenirea ajungerii copiilor în stradă trebuie sa fie un obiectiv la timpul prezent continuu.

 Postat de: Segneanu Irina-Elena

Aurolacii – un nume ce repugnă

Copii străzii, numiţi aşa pentru că din diferite motive nu au nici un acoperiş unde să se adăpostească, au fost denumiţi cu termenul comun de "aurolaci", nume care repugnă pentru că evocă o realitate de mizerie fizică, de consum de droguri ieftine, de antecedente penale, de analfabetism, de viaţă fară rost, în fine de viaţă la marginea societăţii.

Lansarea blog-ului "Copiii străzii"

Odată cu acest prim post are loc lansarea blogului "Copiii străzii", menit să contribuie la constientizarea cititorilor acestui blog asupra unui fenomen de care se lovesc în fiecare zi, dar nu au timp sa îl observe...

Asteptam în continuare contribuţiile voastre!